Stirile pe care nu le citești decât aici. Ep. 1

NASA tocmai a reușit să amartizeze sonda InSight pe planeta roșie. E posibil să știți deja asta. Mai jos vă prezint știrile pe care mass-media nu vrea sa vi le prezinte:

– Romanii continuă să se certe cu ungurii, de data asta despre cine au fost primii pe Marte.

– Cat timp se ceartă romanii cu ungurii, rromii au furat startul.

– In Ardeal se sărbătorește descoperirea Americii.

– Astronautii olteni au declarat că au găsit culturi de praz pe Marte.

– Patriarhul Daniel deja se intereseaza cum poate primi autorizație de construcție pentru Catedrala Mîntuirii Marțiene.

– Același Preafericit din știrea de mai sus a luat legătura cu Elon Musk sa vadă cât e RCA pentru un Tesla Roadster, în spațiu.
– Gigi Becali a decis să mute FCSB pe Marte. Cică a facut deja un schimb cu ESA și NASA: un teren in Pipera pentru o bază de pregătire în Noctis Labyrinthus.

– Băsescu a vandut deja flota marțienilor și a băut banii. Nuți Udrea a declarat că a cerut azil.

– Prim bază marțială va fi făcută din cuprul cumpărat de la rromulanii din Grivița.

– Dragnea a declarat că Johaannis este sprijinit de marțienii paraleli.

– Coaliția pentru Familie a cerut un referendum pentru interzicere relațiilor umano-marțiene.

– Nevasta-mea m-a amenințat că voi dormi pe Marte dacă mă mai cert cu soacra.

– O dată cu primul om care va călca pe planeta lor, marțienii vor instaura legea terrana.

– Președintele Uniunii Marțiene a declarat că vrea să facă Marte mare din nou.

– Tăriceanu vrea sa divorteze. A auzit ca marțiencele sunt inebunite după pământeni aflați la a cincea căsătorie.

– Putin a ținut o conferință de presă în care anunțase că Marte e pământ rusesc. De aceea se cheamă Planeta Roșie.

Reclame

Despre mantuire si catedrala

Zilele aste am fost prins cu lucrul pe langa casa si nu am apucat sa observ foarte atent imbulzeala de la Catedrala Man(t)uirii Neamului. Abia de dimineata, in masina, am auzit ceva stiri despre asta. Bineinteles, cum m-as fi asteptat, subiectele principale au fost prezenta lui nea Gigi Becali si banii cheltuiti pentru contructie.

Acum, faptul ca prea-fatarnicul machidon a donat 2 bulioane de oiro pentru casa Domnului, nu cred ca mira sau supara pe cineva. Decat sa dea banii astia unora care alearga dupa basica pe stadioane goala, mai bine ii investeste in ceva ce ramane peste ani.

Discutia care mi-a atras atentia a fost cea legata de fondurile cheltuite pana acum, cand constructia a ajuns la 95% din completion rate, ca sa folosim termeni corporatisti. Am aflat ca 75% din banii necesari au fost varsati de la bugetul statului, fie direct, fie de pe la primarii. Mai multe detalii gasiti aici09c4a689f880cfaa2e166159b473998c36517e3b

Daca ma intrebati pe mine, nu mi se pare mult pentru ceva ce poate fi ulterior exploatat si economic – adica ar putea fi inclusa in vreun tur al Capitalei sau promovat ca destinatie pentru un city-break, pe langa evidentul scop religios. Nu combat deloc utilitate ei, pentru ca e clar ca ea exista, pentru mai multe categorii. Bunaoara, IPS Daniel avea nevoie sa fie si el in cartile de istorie pentru ceva, popimea ca sa poata cere in plus bani de la norod, politicienii ca sa mai bifeze o realizare, care nu este a lor iar mass-media, ca sa mai scoata de o stire si un live de la eveniment. In plus, trebuie sa remarc ca, spre deosebire de contructia de autostrazi, aeroporturi sau spitale, BOR chiar a reusit sa se incadreze in timpul si bugetul estimat. Chapeau bas! Ar fi o idee, vorba celor de la Europa FM, sa punem Biserica sa se ocupe si de utilitatile publice. Pariu ca in 10 ani avem infrastructura Germaniei si binecuvantarea Domnului?

Ziceam ca nu asta e subiectul prezentului text. Altceva m-a frapat pe mine. Am cautat putintel pe net si am gasit ca, din cei 19.64 milioane de romani numarati la recensamant, 85.9% au s-au declarat crestin ortodocsi. Carevasazica, suntem un popor eminamente crestin, de rit vechi, si ne mai si laudam cu asta. Noi am fost Athleta Christi, piedica in calea invaziei barbarilor musulmani catre inima Europei.
Dar sa revenim: dupa cum spuneam, marea discutie care s-a iscat cu Catedrama pacii este costul imens decontat de statul roman. Aici intervin doua aspecte demne de luat in seama:

  1. Daca suntem intr-adevar crestini, de ce nu am donat noi banii catre BOR, ca bugetul sa nu ii mai ia de la noi. Ar fi fost indeajuns sa dam aproximativ 6.59 Euro de caciula ortodoxa ca sa acoperim suma data de stat. Dar asta presupunea sa facem ceva si sa nu stam ulterior sa ne plangem de mila.
  2. Daca chiar suntem asa de crestini, dupa cum spuneam, de ce ne deranjeaza ca banii nostri, din buget, au mers catre magaoaia de pe Dealul Arsenalului?

Sesizati ipocrizia care ne inconjoara? Adica, ceva gen „Sa fie tradare, dar sa stim si noi!”

Aveam Eftimie un articol  despre cat de religios este poporul roman. Vi-l las aici, ca se potriveste de minune:

https://eftimie.net/legende-urbane-crestinismul-poporului-roman/

PS: Daca nu stiati, Catedrala are si site propriu: http://catedralaneamului.ro/. Cate autostrazi stiti cu asa ceva?

My 2 cents: Jocul de sumă nulă a lui Dragnea

Teoria jocurilor și cea economică definesc jocul de sumă nulă ca fiind acela în care suma câștigurilor este zero (dacă din totalul câștigurilor se scade totalul pierderilor, rezultatul este zero) sau, altfel spus, când cineva câștigă, cineva pierde (iar cineva sigur câștigă și cineva sigur pierde). 

Văd tot mai des, în jurul meu, declarații care mai de care optimiste cu privire la înfrângerea sau capitularea lui Liviu Dragnea (cel mai optimist pare a fi Moise Guran). Pentru mine, un cetățean onest, omul ăsta are un singur lucru demn de admirat: flerul de tactician desăvârșit.Dacă combinăm asta cu răbdarea de care a dat dovadă și cu lipsa totală a scrupulelor, avem imaginea de ansamblu a unui zoon politikon adaptat să reușească și, mai înspăimântător, să  reușească în orice situație.

Preambul

De când îl cunoașteți ca persoană publică, politician adică? Nu cred că sunt mulți care să știe începuturile lui ca membru al P.D. ci, mai degrabă, veți răspunde ca mine – îl cunoașteți din postura de Prefect (termenul corect ar fi “’baron” sau “staroste”) de Teleorman. Chiar și din această poziție, a preferat să rămână low profile, spre deosebire de unii ca Marian Oprișan, Radu Mazăre sau Viorel Hrebenciuc. Mai pe românește, asta a însemnat că lumea nu a aflat decât relativ recent despre afacerile lui ascunse și despre averea adunată. Dacă credeți că e doar o întâmplare că un știați despre TelDrum, casa lui de sute de metri pătrați, Ferma Salcia sau despre proprietățile din Brazilia, vă înșelați amarnic.

După ce județul a devenit prea mic pentru (știu, ați fi tentați să spuenți egoul, dar asta un ar fi decât o altă subestimare la adresa lui) jafurile pe care le plănuia, Moustache Man s-a mutat cu job cu tot în București. A devenit ministru al Afacerilor Interne în Guuvernul Boc (2009) și ministru al ministru al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și viceprim-minstru în guvernele Victor Ponta (2012–2015). În plus, din 2006 s-a ocupat de proiectele partidului pentru descentralizarea și reformarea statului, iar din 2008 a coordonat campaniile electorale, fie ele parlamentare sau prezidențiale.

Camarila

Îmi aduc aminte că, în copilărie, urmăream extrem de des documentarele Discovery. M-a frapat unul despre ceva antilope africane care aveau de trecut un curs de apa plin de crocodili. Deși știau ce riscă, nu aveau de ales decât acea cale. Din momentul în care prima sărea în apă, toate îi urmau exemplul. Ani la rândul m-am întrebat de ce, după ce primele erau atacate, celelalte nu alegeau să sară la doi metri distanță, unde apa era la fel de mică și lipseau prădătorii. Răspunsul mi l-a dat Dragnea, din momentul în care a preluat președinția P.S.D. Oameni aleși de el în funcțiile cheie erau (și vor continua, cel mai probabil, să fie așa și în viitor) extrem de reduși din punct de vedere intelectual și ușor de manevrat.

Aceeași oameni pe care i-am pomenit în deschidere aduc în discuție o tot mai probabilă trădare în sânul partidului, eventual o scindare a acestuia. E drept că  îi ajuta istoricul P.S.D. în domeniul canibalizării propriilor lideri (vezi cazurile Iliescu – Năstase, Năstase – Geoană, Geoană – Ponta și Ponta – Dragnea). Ceea ce diferă fundamental în cazul de față este tocmai ce am scris în paragraful de mai sus. Niciun lider de rang secundar din partid nu are anvergura necesară pentru o lovitură de palat și, mai ales, pentru a-și asuma conducerea unui mamut instituțional, încremenit într-un soi de ev mediu timpuriu.

Aici merită să facem o mică paranteză pentru Gabriela Firea. Deși pare că ea ar fi singura care poate amenința hegemonia lui Dragnea în partid, realitatea ne arată altceva. Pentru a detine complet puterea în țară, PSDragnea are nevoie si de institutia prezidențială. Momentan, fiind ocupată de Iohannis, tot ce pot face e să taie din atribuțiile ei. Însă le-ar fi mai de folos să controleze direct Președinția, printr-un președinte propriu. Tocmai aici intervine jocul de roluri. Dragnea e conștient că la alegerile prezidențiale electoratul se comportă diferit. Drept dovadă. Doar Iliescu a reușit să câștige alegerile din partea lor. Însă erau alte vremuri!!!

Pentru alegătorii încă indeciși este o mană cerească existența unei dizidențe în P.S.D. Aceștia ar putea vedea – eronat – în actualu Primar General al Capitalei exact personajul care i-ar putea scăpa de cei ca Dragnea. Asta în timp ce aparatul de partid ar vota oricum după cum i se dictează – tot cu Firea. Capisci?!?

Opoziția

De partea cealaltă a puterii totul pare desprins dintr-un tablou tragico-comic. Tragic e pentru noi că trebuie să trăim vremuri în care un simulacru de partid (P.N.L.) și un grup de hipsteri care nu conving (U.S.R.) sunt considerate alternative viabile la o guvernare mârșavă. Comic e pentru putere să vadă încercări apatice de protest din partea celor de mai sus.

Ar mai fi Iohannis, dar cum el tinde să reacționeze doar când e deranjat profund și numai vis-a-vis de subiecte mărunte, speranța rămâne în stradă și într-o intervenție mai brutală a Uniunii Europene.

Concluzia

Nu exclud posibilitatea ca Liviu Dragnea să fie învins, dar mai probabilă e o capitulare voită, pentru a prelungi sine die termenele proceselor în care este implicat. La fel de bine putem vedea o scindare a partidului între o grupare pro-Dragnea și una care să se prezinte ca alternativă la prima. Însă ambele par în acest moment mai degrabă posibile sub oblăduirea “tătucului” Dragnea și în avantajul lui.

Raza de lumină

Sincer vorbind, singura scăpare din situația actuală este apariția unui lider charismatic care să coaguleze în jurul său majoritatea opiniei publice, precum și partidele de opoziție, într-o structură demnă de a rivaliza cu P.S.D. Cioloș ar putea fi varianta, dacă reușește să scape de imaginea de filosof de canapea pe care o adoptă actualmente. Omul are potențial, are parte și de o emulație publică, dar pare prea fragil pentru o luptă cu balaurii politicii actuale.

Deși o parte destul de mare din populație o dorește pe Laura Codruța Kovesi implicată politic, soluția pare destul de improbabilă, dat fiind că a declarat clar că nu va face o astfel de mișcare (activitatea ei anterioară arată că e persoana care analizerază foarte atent declarțiile, înainte de a le face publice). În eventualitatea în care ar intra în politică, ar trebui însă să lupte cu un conservatorism extrem legat de locul femeilor in agora (remember Monica Macovei – 2014???)

Fun fact: Daddy e născut în județul Teleorman, comuna GRATIA. Dacă justiția nu va fi obstrucționată, va avea șansa să ajungă la plural – GRATII.

Unde Dan și unde crapă

Doamna ministru Carmen „nume și prenume” Dan a declarat la recenta audiere din Comisia de Apărare a Camerei Deputaților că, până la un moment, informațiile de la mitingul din 10 august și le-a luat de la TV, nu de la colegii ei din minister. Tot dumneaei a spus că a venit special din concediu și a plecat din minister abia la ora 03.00, a doua zi.

Pentru a înțelege mai bine implicațiile reale ale celor spuse, e nevoie să punem în context întregul eveniment:

  1. Carmen Dan are în subordine Jandarmeria.
  2. Biroul de unde se coordona acțiunea jandarmilor se afla un etaj mai sus de cel al ministrului.
  3. Obligația ministrului, chiar dacă nu coordona personal operațiunea, era să vegheze că legea este respectată, mai ales că erau semnale cum că se va încerca periclitarea liniștii publice.

Pe baza celor de mai sus, să construim două scenarii:

  1. Să presupunem că doamna ministru spune adevărul (nici nu avea de ce să credem altceva, nu? :P). In acest caz, putem concluziona că este total lipsită de încredere față de subalternii ei, sau că nu o interesa felul în care jandarmeria intervenea. În plus, câtă încredere poți avea în presă? Întreb asta, pentru că însuși „Daddy” Dragnea declara că anumite elemente din mass media distorsionează adevărul…. Oricare a fi motivele pentru care a ales posturile de TV pentru informare, situația în sine o califică pe Carmen Dan ca fiind incompetentă.
  2. De amorul artei, să fabulăm că nu a spus adevărul. În acest caz avem o dovadă clară de rea-voință și de dezinformare deliberată. Într-un cuvânt – doamna ministru e o mincinoasă care nu își asumă responsabilitatea faptelor proprii și ale celor din subordinea ei. Iar, dacă asta e adevărat, ce încredere putem avea în declarațiile anterioare și în cele trecute?

Dacă ar fi să alegeți între un ministru incompetent și unul mitoman, nu-i așa că ați prefera să îi cereți demisia? (Domnule Țiriac, vă rog să nu răspundeți la întrebare. V-ați antepronunțat cum că preferați hoții, pentru că sunt mai deștepți.) Ținând cont de comportamentul anterior al ministrului, dar, mai ales, al partidului din care face parte, credeți că și-au pus această problemă înainte de a ieși cu declarația de mai sus?

26231764_1356305217814761_4197723003870383921_n

PS: Poza este luată de aici.

Poveste despre muncă

Pe fundal se aud foșnetele din public. Toți asteaptă momentul premierii. Jumătate din sală are un prieten, o rudă sau un sportiv pe care îl antrenează, acolo, pe parchet.

  • Locul 6: Perechea numărul …

Se uită la partenerul ei, răsuflă ușurată și țopăie cîteva secunde în aer.

  • Locul 5: Perechea numărul …

Aceeași scenă de mai sus se repetă până la anunțarea locului 2, de fiecare dată cu țopăituri în plus. Locul 1 era al lor!!!! Câțiva oameni din sală aplaudă frenetic, unii le strigă numele, iar vreo doi lăcrimează. Pe ăia îi știi clar – sunt părinții sau bunicii…

La coborârea de pe podium, toți se înghesuie să o felicite. Seara, la telefon, alte rude și alți prieteni o sufocă cu cuvinte mari. Le mulțumește tuturora și ia de la fiecare câte puțin, fără să exagereze. La fel cum face când primește felia de tort, la ziua unuia dintre ei.

Dar ea știe că toate țin până în momentul în care primul vis o va săruta pe gene. A doua zi vor relua antrenamentele, nervii, accidentările și adăugirile la coreografii deja imposibile pentru muritorii de rând. …

De câte ori vă opriți pe stradă și admirați laurii unui sportiv sau doar vă imaginați ce bine și ușor trebuie să îi fie, aduceți-vă aminte de imaginea de mai jos. Sunt tălpile unei fete care, în jumătate din cei zece ani de viață, face antrenamente zilnice, aproape fără întrerupere și își sărbătorește ziua de naștere în cantonamente! Iar toate astea nu îi garantează zâmbetul triumfător de la final de concurs, dar îi dă dreptul la maximul respect pe care îl poate primi de la noi…

img_20180520_090418

La mulți ani, copii de pretutindeni!